TRĂSĂT'URĂ, trăsături, s.f. 1. Linie caracteristică a feţei unei persoane. ♦ Aspect esenţial al caracterului sau al personalităţii cuiva. ♦ Aspect caracteristic general al unei opere, al unei doctrine, al unui fenomen, al unei activităţi, al unei epoci. 2. Linie trasă (cu o singură miscare) pe hârtie cu creionul, cu tocul etc. ◊ Trăsătură de unire = liniuţă de unire. ◊ Expr. Dintr-o trăsătură de condei = dintr-o dată, fără a sta mult pe gânduri. - Tras + suf. -ătură.
Sursă : DEX'98 (55798)  - LauraGellner

TRĂSĂT'URĂ s. 1. v. însusire. 2. linie, (înv.) trăsură, (fig.) tăietură. (O ~ elină a nasului.) 3. linie, (înv.) trăsură. (Din câteva ~i i-a făcut portretul.)
Sursă : Sinonime (215666)  - siveco

trăsăt'ură s. f., g.-d. art. trăsăt'urii; pl. trăsăt'uri
Sursă : DOR (289581)  - siveco

TRĂSĂT'UR//Ă ~i f. 1) mai ales la pl. Linie specifică a feţei unei persoane. A avea ~i alese. 2) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; caracter; particularitate; proprietate; calitate. 3) Aspect general, care determină fondul unui fenomen. ~ specifică a romanului. 4) Linie trasă pe hârtie. ◊ Dintr-o ~ de condei fără a se gândi prea mult; la repezeală. [G.-D. trăsăturii] /tras + suf. ~ătură
Sursă : NODEX (357456)  - siveco